Încă de la descoperirea existenței oxigenului, oamenii de știință și-au dat seama de importanța acestuia în viețile noastre. Oxigenul a fost și este utilizat pe scară largă în tratamentul diferitelor afecţiuni. În primul rând, în afecţiuni pulmonare, atelectazia neonatală, colapsul pulmonar și astmul, apoi treptat a fost utilizat în boli ale inimii și ale creierului. Odată cu dezvoltarea științei și a tehnologiei, cercetătorii au demonstrat că oxigenul ajunge în corp, de la exterior la celulele, până la nivel molecular. Este recunoscut pe scară largă faptul că oxigenul joacă un rol important în metabolismul celular.

Oxigenul este elementul de bază pentru viața ființelor umane. Cu alte cuvinte, oxigenul este sursa nevoilor oamenilor. Tocmai de aceea lipsa acestuia în cantitate suficientă produce efecte adverse importante. Scăderea concentrației de oxigen de la nivel celular nu este, de cele mai multe ori, un proces rapid. Ea se poate instala de-a lungul mai multor luni, sau ani, în funcție de stilul nostru de viață. Modul în care respirăm contribuie semnificativ la cantitatea de oxigen ce ajunge la țesuturi.
Nivelul prea mic de oxigen din sânge determină vasoconstricția vaselor de sânge pulmonare, determinând o creștere a ritmului în care inima pompează. Concomitent cu creșterea frecvenței respirație aceasta duce la creșterea mușchiului cardiac (hipertrofie cardiacă) și slăbirea puterii de contracție a acestuia. Astfel ţesuturile primesc mai puţin sânge ca urmare a incapacităţii inimii de a pompa, sângele stagnând şi acumulându-se în organe. Asta duce la cresterea vâscozitatii sângelui, perturbând fluxul sangvin și afectând microcirculația.

Terapia cu oxigen conduce la creșterea capacității mușchilor de a utiliza oxigenul în producerea de energie, cu creșterea rezistenței fizice și a oxigenării tisulare, a proceselor mentale, a calității somnului. Această cantitate crescută de oxigen declanșează un răspuns antiinflamator în corp după numai două minute. Efectele sunt cumulative – se îmbunătățește metabolismul în mod vizibil în mai puțin de o săptămână. Creșterea nivelului de oxigen durează timp de trei zile, iar efectele antiinflamatorii durează până la un an. Studiile pe linii celulare au arătat că expunerea celulelor canceroase la concentrații mari de oxigen determină distrugerea lor, în timp ce liniile de celule sănătoase nu sunt afectate.

Odată cu creșterea gradului de poluare a mediului înconjurător, oxigenul respirat devine din ce în ce mai diluat cu dioxid de carbon. Pentru ca oxigenul să ajungă din capilare în celule, el trebuie să fie dizolvat în apa care se găsește în corp. Solubilitatea oxigenului este puternic dependentă de presiunea la care se găsește în sânge. Odată cu îmbătrânirea, presiunea oxigenului scade. În timp ce volumul de oxigen inspirat poate rămâne constant, în realitate, cantitatea de oxigen care ajunge la celule este insuficientă din cauza valorii mult prea reduse a presiunii ce determină dizolvarea oxigenului și, astfel, absorbția lui celulară.

Avantajele utilizării terapiei cu oxigen sunt multiple și foarte importante. Astfel, terapia cu oxigen stimulează activitatea sistemului imunitar, crește metabolismul, scade inflamația în corp, îmbunătățește circulația periferică (inclusiv în cazul diabeticilor), reechilibrează balanța acid/alcalină, îmbunătățește activitatea enzimelor celulare, scade efectele toxice ale chimioterapiei și radioterapiei, stimulează metabolismul lipidic, scăderea greutății corporale, detoxifică corpul, reduce stresul, reglează somnul, îmbunătățește activitatea cardiacă. De asemenea, terapia cu oxigen are un rol benefic în reducerea frecvenței atacurilor de angină pectorală, prin îmbunătățirea vaselor coronariene la pacienții cu probleme cardiace, în întărirea mușchilor în emfizemul pulmonar, în ameliorarea astmului bronșic, în stimularea funcției de detoxifiere a ficatului, în reducerea frecvenței și severității migrenelor și în accelerarea procesului de vindecare a rănilor.

Terapia cu oxigen se realizează cu ajutorul unor dispozitive denumite concentratoare de oxigen.

Principiile de funcționare ale concentratoarelor sunt –  sita moleculară, principiul absorbției cu inversiune de presiune și principiul oxigenării. Concentratoarele de oxigen pot fi folosite în diverse modalități, în funcție de nevoile persoanelor care le utilizează. În scop exclusiv medical și doar în cadrul unităților medicale, concentratorul poate fi sursă continuă de oxigen. Pentru pacienții care suferă de boli pulmonare sau alte afecțiuni în tratamentul cărora oxigenul este vital, concentratorul poate fi folosit ca terapie prelungită în staționar și la domiciliu. Dispozitivul poate fi și sursă de oxigen pentru recuperarea organismului în cadrul unor sesiuni profilactice de oxigenoterapie sau pentru pregătirea de așa-numite ”cocktailuri” de oxigen la domiciliu, centre de prevenție, medicale sau sportive și alte unități publice.